Nu stiu de unde vine iubirea…
Unele vin cu anii, altele se nasc odată cu noi, mai sunt din alea care pur si simplu sunt: fără motive, fără impedimente si prejudecăti, fără greutăti si “împrejurări nefavorabile”, fără întrebări şi cu răspunsuri “de sus”.
Sunt iubiri în aşteptare şi aşteptate… dar sunt şi din alea care nu se încadrează în tipare; nici măcar nu-mi dau seama dacă sunt iubiri sau doar proiecţia unor inimi dornice de orice fel de emoţii…
… sunt emoţii. Sunt şi e de-ajuns.
Da sunt şi … Iubiri. Altele…
Furate de pe buzele copiilor, din cîntecul de leagăn al ploii de vară, din ochii mamei şi tăcerea tatălui. Sunt iubiri pe care nu le înţeleg şi nu le aşteaptă cei care iubesc şi … iubiri … care nimănui nu trebuiesc.
Sunt iubiri care se nasc ca să moară şi iubiri care niciodată nu se vor naşte. Iubiri pasagere şi părăsite. Iubiri călătoare şi ”călărite”. Sunt iubiri care nu pot fi numite iubiri şi iubiri care numai iubiri nu sunt deşi aşa le este ‘’strigat” numele.
Sunt iubiri fantastice ca şi toamnele, fără de moarte şi … muribunde.
Sunt … şi e minunat.
Şi din tot ce am înşirat vreau să-mi iau ceea ce ştiu că e al meu.
O iubire tăcută, neafişată, neîntinată şi fără ”aranjamente”. O iubire depăşită, deocheată şi care nu seamănă cu cea din cărţi. O iubire fără scenarii, una pe care nu o rescrie fiecare trecător ce-ţi bate la uşă. O iubire-scînteie şi una leneşă, vorbalniţă şi mută cînd vreau să tac; o iubire care nu are început oficial şi sfîrşit ce să dă “în spectacol”.
Este o iubire vie. Seacă şi plină, ascunsă de ochi din afară şi nebună…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu