Mărţişorul
Începutul lui Martie cumulează o serie de semnificaţii şi sărbători, căci ne situăm la început de an, în preajma echinocţiului de primăvară (21 martie / 9 martie iulian) când zilele devin egale cu nopţile. Astrul zilei devine din ce în ce mai puternic, patronând începutul noului sezon agricol.
Vine primăvara şi ne dăruim mărţişoare. Ce înseamnă acest gest, ce semnificaţie a avut sau mai are el? Cum se poartă mărţişorul? Comercianţii ştiu să exploateze din plin acest moment, unii resimt gestul dăruirii mărţişorului ca pe o obligaţie, femeile şi copiii îl poartă fără să mai ştie de ce.
Mărţişorul nu se poartă ca o jucărie sau ca o podoabă, el se poartă cu demnitate, ca un lucru sfânt. „Cine voieşte ca Mărţişorul să aibă efectul dorit, acela trebuie să-l poarte cu demnitate” (S. Fl. Marian). În trecut, fetele chiar trebuiau să nu se lase seduse de flăcăi cât timp purtau Mărţişorul. El este un talisman, aducător de sănătate, belşug, noroc, fericire, este o bucată de Soare. Dar de unde această adoraţie a Soarelui care a dominat omenirea din negura vremii? În afară de realele binefaceri ale Soarelui care face viaţa posibilă pe Pământ, însăşi evoluţia spirituală a omului urma mersul astrului. Sufletul este considerat scânteia divină, un Soare la scară microcosmică. Mărţişorul este mai cu seamă un simbol solar. Tocmai de aceea, mărţişorul era în vechime un ban de argint, care se prindea la gât sau la mână cu un fir împletit din aţă roşie şi albă. „Banul alb e simbolul Soarele primăverii, pe care toate popoarele lumii şi-l închipuie alb, cu cai albi, cu haine albe, cu arme albe, pentru că albul este biruitor. Mărţişorul se leagă ori înainte de răsărirea Sorelui sau mai bine deopotrivă cu aceasta, şi scopul lui este să aduci o jertfă Soarelui, purtându-i cu tine chipul, cam cu acelaşi rost cum purtăm noi o cruce ori un chip al lui Christos în sân. Printr-asta te faci prieten cu Soarele, ţi-l faci binevoitor şi-ţi dă ce-i stă în putinţă” (G. Coşbuc). Firul roşu semnifică focul, căldura Soarelui. Firul alb, iarna care tocmai a trecut. Simbolistica cromaticii alb-roşu este una arhetipală, semnificând în alchimie, prin roza albă şi cea roşie unitatea contrariilor. Împletirea alb-roşie a şnurului se regaseşte în steagul căluşarilor, la bradul de nuntă, la podoabele junilor, la sâmbra oilor şi în multe alte obiceiuri străvechi.
Dăruirea Mărţişorului este practic o formă de urat. „La 1 martie există obiceiul ca părinţii să dea copiiilor (fetelor) câte o monetă de argint ca s-o poarte la gât sau la mână, însemnând ca copilul să fie curat şi sănătos ca argintul, cu venirea primăverii”.
Firul alb şi roşu înseamnă că „fetele or să fie curate şi rumene toată vara”, iar banul înseamnă şi belşug.
Cine poartă mărţişoare
Nu mai e pârlit de Soare.
Data până la care se poartă mărţişorul variază de la o zonă la alta. Se poartă până ce se aude cucul, până ce înfloresc trandafirii sau cireşii, până vin berzele etc. Mărţişorul se agaţă în pomul înflorit, „ca să fii frumos ca pomul”, sau se aruncă după berze cu el. Data la care se desface Mărţişorul este, în orice caz, una care marchează biruinţa primăverii, a Soarelui, care a stat în cumpănă în zilele Babelor. De acum nu mai avem de ce să ne temem, şi anul acesta Soarele a învins!
