ce e asta?..de ce..se spune k tzii la cineva..ce se intelege prina asta?. aduce aceasta spre o iubire pura?..aduce..asta la ceva serios? ..de ce oamenii nu kred in iubire pura?...de ce ka sa iubeshti..e numaidekit..s suferi. Iubirea face din om..ceea ce doreshte ea...shi totushi ce inseamna ,,a tzine la om,, insa nu ka la un simplu prieten?..cine poate s imi dea raspunsul la aceasta...intrebare.Kind shtii k persoana ce se afla alaturi..e trista nu iti este a face nimik doar te apasa...o tristetze pe tine. Singur nu shtiu ce scriu ...dar asta o simt..simt k pot s te pierd..dar..nu VREAU nu vreau s pleci de linga mine...niciodata. Sper..k aceste kuvinte kare le-ai spus sunt pentru un om kare iti este mai mult ka prieten..O zi in kare ma ..simt un om distrus..un om..kare nu are viitor fara tine...IArta-ma te rog..
nu mai vreau nimik din tot ce am te vreau doar pe tine..alaturi
TE iubesc ..shi nu vreau s pleci..iuby..:( :(
duminică, 27 martie 2011
joi, 3 martie 2011
Meditatie..
Nu stiu de unde vine iubirea…
Unele vin cu anii, altele se nasc odată cu noi, mai sunt din alea care pur si simplu sunt: fără motive, fără impedimente si prejudecăti, fără greutăti si “împrejurări nefavorabile”, fără întrebări şi cu răspunsuri “de sus”.
Sunt iubiri în aşteptare şi aşteptate… dar sunt şi din alea care nu se încadrează în tipare; nici măcar nu-mi dau seama dacă sunt iubiri sau doar proiecţia unor inimi dornice de orice fel de emoţii…
… sunt emoţii. Sunt şi e de-ajuns.
Da sunt şi … Iubiri. Altele…
Furate de pe buzele copiilor, din cîntecul de leagăn al ploii de vară, din ochii mamei şi tăcerea tatălui. Sunt iubiri pe care nu le înţeleg şi nu le aşteaptă cei care iubesc şi … iubiri … care nimănui nu trebuiesc.
Sunt iubiri care se nasc ca să moară şi iubiri care niciodată nu se vor naşte. Iubiri pasagere şi părăsite. Iubiri călătoare şi ”călărite”. Sunt iubiri care nu pot fi numite iubiri şi iubiri care numai iubiri nu sunt deşi aşa le este ‘’strigat” numele.
Sunt iubiri fantastice ca şi toamnele, fără de moarte şi … muribunde.
Sunt … şi e minunat.
Şi din tot ce am înşirat vreau să-mi iau ceea ce ştiu că e al meu.
O iubire tăcută, neafişată, neîntinată şi fără ”aranjamente”. O iubire depăşită, deocheată şi care nu seamănă cu cea din cărţi. O iubire fără scenarii, una pe care nu o rescrie fiecare trecător ce-ţi bate la uşă. O iubire-scînteie şi una leneşă, vorbalniţă şi mută cînd vreau să tac; o iubire care nu are început oficial şi sfîrşit ce să dă “în spectacol”.
Este o iubire vie. Seacă şi plină, ascunsă de ochi din afară şi nebună…
Unele vin cu anii, altele se nasc odată cu noi, mai sunt din alea care pur si simplu sunt: fără motive, fără impedimente si prejudecăti, fără greutăti si “împrejurări nefavorabile”, fără întrebări şi cu răspunsuri “de sus”.
Sunt iubiri în aşteptare şi aşteptate… dar sunt şi din alea care nu se încadrează în tipare; nici măcar nu-mi dau seama dacă sunt iubiri sau doar proiecţia unor inimi dornice de orice fel de emoţii…
… sunt emoţii. Sunt şi e de-ajuns.
Da sunt şi … Iubiri. Altele…
Furate de pe buzele copiilor, din cîntecul de leagăn al ploii de vară, din ochii mamei şi tăcerea tatălui. Sunt iubiri pe care nu le înţeleg şi nu le aşteaptă cei care iubesc şi … iubiri … care nimănui nu trebuiesc.
Sunt iubiri care se nasc ca să moară şi iubiri care niciodată nu se vor naşte. Iubiri pasagere şi părăsite. Iubiri călătoare şi ”călărite”. Sunt iubiri care nu pot fi numite iubiri şi iubiri care numai iubiri nu sunt deşi aşa le este ‘’strigat” numele.
Sunt iubiri fantastice ca şi toamnele, fără de moarte şi … muribunde.
Sunt … şi e minunat.
Şi din tot ce am înşirat vreau să-mi iau ceea ce ştiu că e al meu.
O iubire tăcută, neafişată, neîntinată şi fără ”aranjamente”. O iubire depăşită, deocheată şi care nu seamănă cu cea din cărţi. O iubire fără scenarii, una pe care nu o rescrie fiecare trecător ce-ţi bate la uşă. O iubire-scînteie şi una leneşă, vorbalniţă şi mută cînd vreau să tac; o iubire care nu are început oficial şi sfîrşit ce să dă “în spectacol”.
Este o iubire vie. Seacă şi plină, ascunsă de ochi din afară şi nebună…
marți, 1 martie 2011
Ciornele inimii..
…au fost momente cind nu gasiam cuvinte.Cautam ca o nebuna, prin toate culcusirile inimii mele, pe la toti vecinii sufletului meu. Oriunde stiam eu ca voi gasi… si nu am gasit.Ascultam cea mai frumoasa si ametitoare muzica, aveam in plamini cel mai curat aer dar nu a fost de ajuns..
- Ochi! Ochi! Ca un blestem, ca o mintuire, ca o intrare in biserica lumii intregi, auzeam aceste cuvinte zi si noapte si nu puteam sa ma linistesc.Aveam ochi, dar nu privea nimeni in ei. Urlam, ranita … si nu auzea nimeni, sau le era frica … sau imi era frica mie sa ma aud…
Nu gasisem cuvinte, eu, cea care parca mereu le aveam intre degete.. Nu gaseam cuvinte! Deschideam pagina cu pagina si inchideam zilnic ciorne… neterminate, neastimparate.In jurul meu toti se jucau cu acele cuvinte care nu puteam eu sa le rostesc..si treptat deveneam orfana.Visam la acele emotii frumoase, asemanatoare celor pe care le buchiseam.Ma gandeam mereu poti oare sa ceri unor cuvinte fidelitate si dragoste vesnica??!!
- Ochi! Ochi! Ca un blestem, ca o mintuire, ca o intrare in biserica lumii intregi, auzeam aceste cuvinte zi si noapte si nu puteam sa ma linistesc.Aveam ochi, dar nu privea nimeni in ei. Urlam, ranita … si nu auzea nimeni, sau le era frica … sau imi era frica mie sa ma aud…
Nu gasisem cuvinte, eu, cea care parca mereu le aveam intre degete.. Nu gaseam cuvinte! Deschideam pagina cu pagina si inchideam zilnic ciorne… neterminate, neastimparate.In jurul meu toti se jucau cu acele cuvinte care nu puteam eu sa le rostesc..si treptat deveneam orfana.Visam la acele emotii frumoase, asemanatoare celor pe care le buchiseam.Ma gandeam mereu poti oare sa ceri unor cuvinte fidelitate si dragoste vesnica??!!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)